Aveam totul…sau cel putin asa credeam.Aveam totul si nimic si ma simteam implinita…pentru tine,zambeam,radeam,glumeam,eram fericita.Pentru tine sunt fericita pana in prezent…chiar daca nu esti constient.Vocea ta, chipul tau m-au secat ori de cate ori te vedeam,atunci cand imi vorbeai ramaneam pierduta…nu te ascultam,lasam cuvintele sa ma patrunda si sa-mi ravaseasca sufletul,iti simt prezenta in fiecare seara,e ca si cum nici n-ai fi disparut….as fi disparut,iertare din nou!
Tu,suflet ratacit…inchis intr-un trup barbatesc angelic,de ce?
Esti nevinovat copil bland! Nu ai stiut catre cine sa-ti indrepti afectiunea….si ai pierdut!Si eu am pierdut de multe ori,amandoi am plans si DA,tu ai facut-o de mai multe ori…de ce? De ce nu mi-ai vorbit niciodata? Te-as fi ascultat! Dar acum…dupa atata timp,pierdut printre hartii si documente,timp si bancnote goale…ti-ai abandonat sufletul undeva la malul marii.Si eu la fel!Si nu voi nega,amandoua sunt ratacite printre valuri…noi,suntem doar marionetele unui papusar cu pretentii superioare!Eu am scapat…dar tu? Ce mai astepti…amandoi stim prea bine ca nu este ceea ce-ti doresti si ca meriti mult ai mult…alearga copil mic si elibereaza-te acum cat inca e timp…altfel si tu,la fel ca ceilalti, vei ramane inchis si nu intre 4 pereti cu documentele in brate,vei ramane inchis in propria-ti persoana, sufletul tau este departe de tine…si nu te mai poate ajuta acum…intinde mana…te pot ajuta!
Asta e tot ce-mi doresc in continuare…
“Paseam cu teama printre valuri,paseam gandindu-ma la tine…cum ar fi fost daca erai cu mine…pe malul marii…printre sticle goale si pahare de bere parasite,sarutate si lovite de de mana omului.Paseam gandindu-ma la clipa in care te voi vedea…stiam ca am sa alerg la tine, ca te voi strange in brate ca si cum ar fi ultima data cand te-as vedea…iti voi spune sa taci…pentru ca vorbesti numai prostii…esti prea rational pentru viata asta!
Priveam marea,era atat de frumoasa…si mi-am indreptat privirea catre soarelele ce tocmai apunea dincolo de strada principala din Vama…si acolo erai TU…ridicandu-te incet,cu prosopul peste umeri,pasind cu grija pe nisipul cald al zilei de 20 august…absorbit de gandurile tale…cu privirea incetosata,urmandu-ti “prietenul” fara a schita vreun gest.Cum se putea sa fi acolo cand m-a gandeam la tine?!Cum de nu am reactionat in niciun fel…stiam ce am de facut!M-am abtinut!!!De ce
….
Acum,e mult prea tarziu…picioarele mele te urmau,nu-mi puteam lua privirea de pe chipul tau,atatea amintiri numai in cateva luni….te urmam…imi era teama de privirea ta…imi era teama ca ma vei vedea…si totusi te urmam pe malul marii. Inima-mi batea cu disperare….nu te mai vazusem de o luna si simteam ca o bucata din mine s-a rupt….si da, e rupta in continuare…asa e mai bine pentru mine!
Ai ajuns la masina…si atunci te-am pierdut! nu am stiut unde ai plecat.M-am intors si am plecat plangand…mi-a fost rau si bine “alaturi” de toate momentele acelea…si imi pare rau ca nu am putut fi cine trebuia sa fiu,pt ca am mintit si m-am pierdut in lupta…nu am stiu sa-ti ating inima…dar tu mi-ai furat-o fara niciun pic de efort…si asta m-a deranjat!Singura si pierduta…m-ai gasit cazuta la podea…de ce a trebuit sa plec?!De ce nu am putut fi mai puternica…poate altcineva, intr-o buna zi, ma va gasii….dar niciunul nu o va face mai bine ca tine….indiferet si hipnotizant!”
Maine,maine…astept cu nerabdare ziua de maine, cand voi fi pe malul marii,iar tu ma vei privii din spate iar eu voi fi in fata ta aparandu-te de razele calde ale soarelui…le voi acapara cu toata privirea si le voi tine strans legate de mine pentru ca stiu ca intr-o zi vei pleca si tu la fel ca ceilalti iar ele imi vor incalzii noptiile de dupa plecarea ta.
Voi alerga pe malul marii desculta, imi voi flutura esarva de catifea vesel colorata ce mi-ai daruito….voi alerga cu fata spre tine iar tu..in disperarea ta de a ma ajunge…vei aluneca si vei cadea in genunchi…iar eu…voi rade …si ma voi indrepta catre tine, te voi lua de mana si-ti voi soptii cat esti de prostut…si tu privindu-ma ironic vei stii ca am dreptate dar nu vei schita niciun gest inafara de cel de a ma lua in brate si a ma trantii pe nisipul umed de valurile marii….acestea ne vor invaluii in racoarea lor….vor trece peste noi….peste noi..doi strainii ai naturii,doua fiinte legate pe vecie intr-o poveste fara cuprins si sfarsit…o poveste cu un nou inceput in fiecare zi.Imi vei spune ca ai incredere in mine iar eu, imi voi intoarce privirea catre mare….si -ti voi soptii..”increderea mea trece dincolo de nori si soare, peste mari si oceane,zboara mai sus ca pescarusii,inoata mai repede decat un pui de delfin…” ma vei intrerupe atingandu-mi buzele cu degetul tau plapand iar eu…nu ma voi opune.Un val se va strecura printre ale mele suvite impletite…mana mea..iti va cauta gingas gandurile prin parul tau lung,lumea din jurul nostru ar ramane uimita si ar merge mai departe fara a ne deranja!
Tu, cel cu lacrimi in ochi,imi vei fura un sarut…iar eu…naiva din fire…ma voi lasa furata! Din nou…
Cam ciudat faptul ca am revenit la acest blog… ma simt ca si cum am pasit intr-o casa parasita in care s-au asternut amintirile de-odinioara,simt ca am dat peste o carte prafuita aruncata in spatele dulapului,ca si cum as fi gasit o veche scrisoare in care imi redam trairile…ma simt ciudat sa revin intr-un loc in care am avut atatea amintiri.
Am stat vreo 10 minute sa recitesc scurte fraze din anumite postari…imi pare rau sa realizez ce fel de om am fost acum 4 luni…wow…Poate era mai bine sa revin mult mai tarziu dar parca acum am simtit chemarea.
Ce am facut intre timp?Nu ar fi foarte interesant ca poveste pe cat a fost la inceput ca traire!Am colindat strazile si am incercat sa-mi aflu menirea….glumeam!Nu prea are importanta ce-am facut atata timp, nu are importanta de ce am renuntat la blog, nimic din trecut nu mai are importanta… decat un singur lucru….Isabella s-a intors…si e mai fericita ca niciodata! Are multe de povestit si abia asteapta sa va spuna si voua!
Yey!!!!
Ce pot sa spun mai mult de atat? Ma bucur ca am revenit
..si la naiba! sa povestim
Cum mortii masii ne definesc traditiile?
Voi sunteti intregi la minte?
Voi ati studiat in ultimul deceniu traditiile romanesti?
Vreti sa-mi spuneti ca fiarul sudat ce sustine un kg de carne tocata se numeste “traditionalul gratar” de Paste?
Voi cat ati fost copii, ati mers la Biserica toate acele 3 sau 4 zile( cate or fii ele) si ati stat pana dimineata?
Vrei sa-mi spui ca iesind in fata porti cu o lumanare in seara Invierii inseamna “lumina” adusa in casa….acum multi ani in urma, oamenii mergeau kilometri, sute de kilometri sa aduca lumina in casa, nu ieseau cu berea si semintele in fata porti sa ia lumina!
Voi vreti sa-mi spuneti ca sacrificand un miel, un biet animal,inseamna crestinism…unde pula mea a zis Dumnezeu ca sacrificand miei ne iarta pacatele?
De cand au devenit manelele, muzica de Paste?
Nu mai suport frate!!!!O sa iau otrava sa ma duc dracu ca sunt mult prea multi retarzi pe Pamantul asta!!!
UPDATE:Bai….ma abtin!Promit!
Cateodata,incercam din toata fiinta noastra sa acceptam lucrurile asa cum vin,si din pacate,am obosit sa fac asta!Au venit prea multe deodata!Am facut o singura greseala,nici EL nu-i cel ales…trist!
Pana una alta va las sa va amuzati cu putinul “ceva” pe care l-am postat!
- “Sa moara familia mea de-am fost eu,intreaba-l pe el ca asta stie!”-aparent,ne este mult mai usor sa dam vina pe altcineva.
- “Sa mor in chin si-n cancer daca stie asta ceva,da daca dai un 1 leu te ajut eu!”-asta merge pe premiza tu ma scarpini pe mine,eu te scarpin pe tine…cu MARE indulgenta!
- “Sa mori tu vere!”-este o fraza des intalnita in argoul cocalarilor catalogati drept liceeni.
- “M-am jurat pe familia mea!”-o putem lua drept o garantie nescrisa,familia trebuie respectata!
- “Sa cada carnea mea daca te minte fratele tau cu ceva!”-de aici reiese ca persoana respectiva are probleme dermatologice si pentru asta recomandam nu numai o vizita de URGENTA la dermatologie cat si o vizita NECESARA la psihiatru.
- Traiti-ar neamu’ daca nu o fi asa!”-Suntem ferm convinsi ca “rudele” noastre dorm mai bine de acum incolo!
O zi buna!
Nu doresc sa fiu catalogata ca o specie groteasca din pricina faptului ca URASC efectiv toate SARBATORILE noaste…dar chiar mi-as dori sa imi spuneti sinceri, voi cum puteti sarbatorii, cum puteti sa beti pana lesinati,sa bagati in voi ca intr-un sac fara fund?Cum puteti frate sa iesiti din BISERICA si sa va luati “mama la p**a?!”
Aseara,am fost sa iau lumina,cu un chef demn de broscuta testoasa….si am ramas blocata sa vad numai tigani!!!In jurul Bisericii , roiau ca mustele, cu paharul de bere in mana,cu tigarile in gura,injurand si spurcand tot ce-i omenesc si frumos….TRIST! ![]()
Asa suntem noi?Niste jeguri ambulante in stare sa blestemam, sa ucidem si ultima frimitura de omenie , ASTIA SUNTEM NOI!!!!!
Si asta nu e singura problema,mai este una care efectiv ma scoate din sarite!!!
NU MAI TRIMITETI MESAJE NUMAI DE SARBATORI!!!Urasc chestia asta,frate,o sarbatoare nu consta in 7 centi in orice retea!!!!Dumnezeule!!!!
P.S.-mai am multe de spus dar TOATE la timpul lor….
Sparky:tipul de adolescent “fumat” dornic de adrenalina si distratii.
copilul intotdeauna vinovat de nimic.
indraznetul jucator de clasa I in sufletul fetelor.
brunetul cu ochii albastri,cocalar ce-i drept de clasa mijlocie.
Intr-o zi , dragul nostru Sparky , holbandu-se la tabloul cu Pam.Anderson 90% butnaked, ii suna-n cap o idee GENIALA cum obisnuieste sa-si catalogheze dealtfel toate ideile mai mult sau mai putin interesante.
Scolarul in 3 etape in viziunea domn’sorului Sparky:
Etapa I:
-se trezeste dimineata,isi bea cafeaua, se “dichiseste”,ghiozdanul pragatit cu o seara in urma il aseaza frumos pe umarul drept si ia pasul catre liceu.Ajuns la liceu,isi saluta prieteneste toti “tovarasii”,intra in clasa,ii daruieste un trandafir celei mai frumoase fete din clasa, isi scoate manualul din banca,revizuieste temele facute cu o seara inainte,si se afunda in comoditatea scaunului personal.Este atent la ore,isi ia notite,pune intrabari ori de cate ori nu intelege ceva,saluta politicos profesorii si la sfarsitul zilei pleaca fericit si implinit acasa.
Etapa II.
-Se “scoala” dimineata,afara inca nu s-a luminat, se uita la ceas si vede ca e 04:30,rade ironic si crede ca e foarte TRUE.Adoarme.
Dupa circa 50 de minute se ridica din pat,calca in cioburi,cu o seara in urma bause si se certase cu prietena lui.A spart o sticla,calca in cioburi si se taie,rade si zice ca e foarte TRUE!
Se indreapta catre oglinda sa-si aseze parul,par pe stanga dreptul e inca machiat.Rade si-si spune in sinea lui ca e foarte TRUE!
In 3 ore reuseste sa plece catre liceu.Ajuns la liceu,isi ia skate-ul in brate si incearca sa evite gasca de cocalari infecti din clasa lui.Isi spune privindu-i cu indiferenta…nu sunteti TRUE!
Ajunge in clasa si o zareste pe EA, cea mai frumoasa fata pe care a vazut-o vreodata omenirea in viziunea lui intunecata aburita de ritmul MCR-ului.Isi zice….nu e TRUE!O iubesc,dar fuck ea e pitipoanca!Nu ma intelege!!!!
Diriginta ii atrage atentia ca daca nu se tunde va fii exmatriculat,o ignora si isi vede de treaba lui.In timpul orei mazgaleste banca cu marker-ul o inima cu o sageata si langa ea scrie citet “TRUE”.
Se termina orele si nu se duce acasa,pleaca in Herastrau unde are sa-si intalneasca toti prietenii , unde va bea si va fuma si unde are sa se impace cu prietena lui.Isi spune…ca totul va fii foarte TRUE!
Etapa III.
Sparky zis Florin Pustiu din Berceni, se trezeste cand vrea cariciul lui,pleaca la liceu.Ajuns acolo freaca duda in curtea liceului impreuna cu restul cocalarilor si pitipoancelor,nu fumeaza ce-i drept,asculta Salam,Guta,etc.Ajuns in clasa o zareste pe cea mai frumoasa fata pe care a vazut-o masa care apropo , teoretic e moarta ori de cate ori spune el “sa moara mama!”….o studiaza , o vede pe Pam.Anderson si o striga … “Fa da furmoasa mai esti sa moara familia mea,te iau si eu odata?” Fata ingrozita ii zambeste ironic si evita raspunsul.”Fa dar versata mai esti,nici nu-mi raspunzi?!?!”. Il ignora in continuare…Sparky zis Florin Putiu din Berceni, se repede cu mana pe fundul ei.Aceasta cu un croseu de dreapta ii intoarce generos un pumn in fata si iese din clasa. Isi spune in sinea lui…”Ma vrea!!!Sa moara familia mea!”
Pleaca de la ore si hotaraste sa-si viziteze pe rand cele 3 “gagici”ca poate si-o trage cu una
.
Amin!
Adesea ne straduim sa atingem acel punct numit “perfectiune”.Adesea incercam sa ne vedem prin ochii altora si ne pedepsim aspru pentru greseli insemnificante.Adesea,gresim omeneste,platim sufleteste si traim in ezitare!Atat de trist!Cum ar fii sa riscam tot ce avem pentru o singura clipa?Sa risti TOTUL stiind ca vei pierde!Merita incercat!Si nu conteaza ce pierdem,pentru ca niciodata nu am avut ceva!Acel ceva special!Merita sa pierzi pentru a invata? La sfarsit vei pierde oricum…deci risca!
Risca si ia-o in brate,risca si spune-i ca-l iubesti, risca pentru cea mai draga persoana! Risca pentru copii generatiei viitoare!Risca pentru lumea in care traim!Nu-ti ineca gandirea cu tampenii de genul “nimeni n-a riscat pentru mine!” MINTII!!!Cineva acolo intotdeauna a riscat pentru tine!Intotdeauna au fost sacrificii facute de dragul tau!In fiecare zi a vietii au riscat ei,ce-i ce ti-au daruit viata!Deci risca si tu pentru altii!Oricat de greu ti s-ar parea…merita totusi sa zambesti
!
Poate ce scriu eu aici nu are niciun sens….poate o sa ti se para ridicol si o sa stergi din arhiva adresa blog-ului….dar incearca sa pui si problema din acest punct de vedere!
Merita sa risti cand iubesti!
P.S.-nu m-am gandit inca la “inventie” dar parca fluiera ceva prin capul meu!



